Oficialul american spune că Statele Unite nu forțează un acord rapid, dar presiunea crește constant.

„Iranul nu va obține niciodată o bombă nucleară. Alegerea le aparține, dar, odată cu această blocadă, timpul nu este de partea lor. Nicio navă nu navighează din Strâmtoarea Ormuz către orice parte a lumii fără permisiunea Marinei Statelor Unite. Pentru regimul de la Teheran, blocada se strânge cu fiecare oră. Noi avem controlul: nimic nu intră, nimic nu iese”, susține Pete Hegseth.

Punctul critic rămâne Strâmtoarea Ormuz, unul dintre cele mai importante culoare energetice din lume, pe unde tranzitează o parte semnificativă din petrolul global.

Date din teren: nave întoarse din drum, o captură confirmată

Situația operațională arată impactul direct al blocadei. Potrivit șefului Statului Major Interarme, Dan Caine, navele comerciale evită confruntarea.

„Până în această dimineață, 34 de nave au întâlnit blocada americană și au luat decizia înțeleaptă de a face cale întoarsă. O singură navă nu a făcut acest lucru, iar acea navă a fost Touska (confiscată)”, spune Caine.

Trump: Presiunea este pe Teheran

Președintele Donald Trump respinge ideea că Washingtonul ar fi grăbit de timp și întoarce presiunea către Iran.

„Este uimitor ce am realizat. Dar nu vreau să mă grăbesc. Știți, pentru că fiecare relatare spune: „Vai, Trump este sub presiunea timpului”. Nu, nu sunt. Nu. Știți cine este sub presiunea timpului? Ei (iranienii)”, transmite Donald Trump.

În același context, liderul american admite un impact economic temporar pentru populație:

„Pentru o perioadă scurtă. Dar știți ce primesc, în schimb, pentru asta? Iranul fără o armă nucleară, care ar încerca să arunce în aer unul dintre orașele noastre sau să arunce în aer întregul Orient Mijlociu. Vreți să vedeți ce ar însemna cu adevărat un șoc?”

Teheranul respinge acuzațiile de slăbiciune internă

Reacția Iranului vine prin vocea purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmail Baghaei:

„Afirmațiile pe care le auziți, că Iranul este dezbinat sau că Iranul nu poate lua o decizie, sunt un fel de proiecție”.

Declarația apare după ce Trump a susținut public că liderii iranieni sunt divizați:

„Nu știm cine sunt liderii din Iran. Au conducători, dar se ceartă între ei ca pisicile și câinii. Am discutat cu ei, dar nici măcar nu știu cine conduce țara. E un haos”.

Linie roșie: arma nucleară

Întrebat despre o eventuală opțiune nucleară, Trump respinge categoric scenariul:

„Nu. Nu. Nu avem nevoie de asta. De ce aș avea nevoie? De ce s-ar pune o întrebare atât de stupidă? De ce aș folosi o armă nucleară când i-am distrus complet, într-un mod foarte convențional, fără arme nucleare? Nu, nu aș folosi-o. O armă nucleară nu ar trebui să fie niciodată permisă să fie folosită de nimeni”.

Europa avertizează: risc de acord slab

La nivel european, Kaja Kallas atrage atenția asupra negocierilor privind programul nuclear iranian:

„Dacă discuțiile sunt doar despre (chestiunea) nucleară și nu sunt experți în domeniul nuclear la masă, atunci vom ajunge la un acord care va fi mai slab decât a fost Planul de acțiune cuprinzător comun”.

Referirea vizează Acordul nuclear cu Iranul din 2015, abandonat ulterior de administrația Trump.

Armistițiu fragil în paralel cu escaladarea

În același timp, Trump anunță prelungirea armistițiului între Israel și Liban cu trei săptămâni:

„Aceasta este o întâlnire, îndrăznesc să spun, istorică. Aceste două țări se supără una pe cealaltă de mulți ani și, până acum, nu s-a întâmplat mare lucru, deși se plac una pe alta, după cum am aflat astăzi. Libanul și Israelul se plac”.

Realitatea din teren contrazice rapid optimismul. La câteva ore după anunț, Hezbollah și Israelul reiau atacurile și se acuză reciproc de încălcarea acordului.

Documentul semnat la Washington permite Israelului să acționeze militar în orice moment împotriva amenințărilor, în timp ce Libanul trebuie să limiteze acțiunile grupărilor armate de pe teritoriul său.

Situația rămâne volatilă, iar presiunea militară și diplomatică crește simultan pe mai multe fronturi.