Construcția acestor nave, considerate cele mai mari dezvoltate de Germania după Al Doilea Război Mondial, a fost încredințată în 2020 șantierului naval olandez Damen, în baza unui contract evaluat la 5,3 miliarde de euro, însă realitatea din teren arată că proiectul se îndepărtează tot mai mult de planul inițial și intră într-o zonă de risc major.

Autoritățile germane analizează acum scenarii dure, care includ eliminarea companiei Damen din poziția de contractor principal sau chiar renunțarea completă la program, cu pierderi estimate la aproximativ 2 miliarde de euro.

Erori tehnice și întârzieri care schimbă calendarul militar

Problemele au apărut după introducerea unui nou sistem software de proiectare, care a generat erori în lanț și a afectat direct execuția tehnică a navelor, ceea ce a dus la situații în care cabluri și conducte au fost poziționate greșit în planuri, iar unele componente metalice au fost produse în dimensiuni incorecte, notează Financial Times.

Compania Damen a recunoscut că problemele software au „dus la o reacţie în lanţ în procesul de construcţie”.

Aceste disfuncționalități au redus ritmul lucrărilor la doar 20-30% din capacitatea estimată inițial, iar termenul de livrare pentru prima fregată a fost împins de la 2028 până în 2032, ceea ce afectează direct planificarea militară a Germaniei.

Conflict deschis între Berlin și contractor

Situația a generat tensiuni între autoritățile germane și compania olandeză, iar ministrul Apărării, Boris Pistorius, indică în mod direct responsabilitatea firmei Damen pentru blocajele apărute.

În același timp, surse din industrie susțin că această companie este transformată în „ţap ispăşitor” într-un sistem de achiziții militar considerat rigid, lent și greu de adaptat la realitățile tehnice din teren.

Birocrația, un obstacol major în industria de apărare

Criticile vizează modul în care Germania gestionează proiectele militare, unde procedurile de aprobare sunt extrem de detaliate și consumatoare de timp, iar cerințele impuse de autorități depășesc uneori nevoile reale ale construcției.

Un inginer implicat în proiect a declarat pentru FT că specificaţiile includ inclusiv „ce mâner de uşă să fie folosit şi ce întrerupător de lumină şi cum trebuie poziţionat”.

În plus, unele documente au fost respinse pentru că erau redactate în limba engleză, iar autoritățile au cerut versiuni tipărite, ceea ce a încetinit și mai mult procesul.

Impact asupra securității NATO

Întârzierile din programul F126 afectează capacitatea navală a Europei într-un moment sensibil, în care NATO își consolidează prezența în Marea Baltică și își adaptează strategia la riscurile venite dinspre Rusia.

„Pentru Rusia, e ca şi cum ar primi Crăciunul şi ziua de naştere în acelaşi timp”, spune Johannes Peters, expert în strategie maritimă.

„Avem nevoie de aceste nave. Dar orice decizie va duce la întârzieri semnificative”, adaugă acesta.

Acest blocaj ridică semne de întrebare serioase despre eficiența cooperării militare europene, chiar între state apropiate, cum sunt Germania și Olanda, în timp ce alte proiecte majore, precum programul FCAS, întâmpină dificultăți similare.

Liderii europeni, printre care Ursula von der Leyen și secretarul general NATO, Mark Rutte, susțin accelerarea proiectelor comune, însă evoluțiile actuale arată o distanță între obiectivele politice și capacitatea de implementare.

Costuri în creștere și decizii dificile pentru Berlin

Guvernul german discută în prezent transferul programului către compania Rheinmetall, care ar putea prelua controlul prin divizia sa navală, însă acest scenariu ar putea duce costul total al proiectului la 16-18 miliarde de euro, de peste trei ori mai mult decât estimarea inițială.

În paralel, Berlinul analizează opțiuni alternative, inclusiv achiziția unor fregate standard, mai ieftine, dar care nu răspund complet cerințelor operaționale stabilite inițial.

Eșecul acestui program scoate în evidență probleme structurale profunde în sistemul german de achiziții militare, într-un context în care bugetul apărării este programat să ajungă la 650 de miliarde de euro în perioada 2025–2030.

„Nu este doar despre F126. Multe programe au avut aceeaşi soartă. Întrebarea este: de ce se prăbuşesc aceste proiecte?”, a explicat un fost oficial guvernamental pentru sursa citată.